Artroza interfalangiană. Tratamentul artrozei articulațiilor interfalangiene

Boala artrozică — factori de risc și mijloace de prevenție Home » Boala artrozică — factori de risc și mijloace de prevenție Boala artrozică este o afecțiune degenerativă heterogenă a articulatiilor sinoviale, în care toate structurile articulației suferă modificări patologice, deseori concomitent [1]. Există numeroase căi care conduc la apariția bolii artrozice, dar prima etapă este adesea afectarea mecanismelor de protecție articulară. Componentele articulației cu rol protector sunt reprezentate de capsula și ligamentele articulare, mușchii, artroza interfalangiană senzoriale și osul subcondral.

Capsula articulară și ligamentele servesc ca factori de protecție pentru articulații, asigurând o limitare a amplitudinii de mișcare a acesteia. Lichidul sinovial reduce frecarea între suprafețele articulare, servind astfel ca un protector major împotriva uzurii cartilajului acoperitor al capetelor osoase respectiv meniscurilor articulare.

Articulațiilor interfalangiene ale bolii Movial Plus aduce sănătatea articulațiilor unguent cu heparină pentru articulații Dimineața dureri în articulații și mușchi Sunt moștenite bolile articulare? Ce medicamente tratează osteochondroza unguente pentru tratamentul articular, injecție eficientă de durere articulară artroza interfalangiană comun în Transcarpatia de coastă. REZI REUM 07 artrita reumatoidă a preparatelor de șold Despre poliartrita reumatoida Poliartrita reumatoida este o boala autoimuna care poate provoca dureri articulare si leziuni in intregul corp. Leziunile articulare cauzate de aceasta afectiune apar de obicei pe ambele parti ale corpului.

Mecanoreceptorii prezenți în structura artroza interfalangiană, ligamentelor, tendoanelor și mușchilor care susțin articulația, sunt activați la un anumit grad de tensionare, oferind feedback prin măduva spinării mușchilor și tendoanelor.

Contracția mușchilor la momentul potrivit în timpul mobilizării articulației asigură puterea și accelerația corespunzătoare artroza interfalangiană ca segmentul să își îndeplinească sarcinile. Stresul mecanic al articulației este redus la minimum prin contracția musculară care decelerează articulația înainte de impact și asigură o distribuție uniformă a acestuia pe toată suprafața articulației.

Osul subcondral are, de asemenea, un rol de absorbție a șocurilor mecanice din articulație artroza interfalangiană. Eșecul acestor mecanisme de protecție articulară, crește riscul de leziune a articulațiilor și artrita reumatoidă a oaselor degenerare a acestora.

VREAU o programare

Spre exemplu, artropatia Charcot — o boală artrozică severă și rapid progresivă, care debutează atunci când apare o leziune articulară minoră în prezența neuropatiei periferice cu origine în coarnele posterioare ale maduvei spinării. Un alt exemplu de eșec al factorilor de protecție articulară este reprezentat de ruperea ligamentelor, artroza interfalangiană cauză binecunoscută a debutului precoce a bolii artrozice [1,2]. Vulnerabilitatea articulară și stresul articular sunt cei doi factori majori care contribuie la artroza interfalangiană bolii artrozice.

Pe de o parte, o articulație vulnerabilă a cărei factori protectori sunt disfuncționali poate dezvolta artroză în urma unui stres mecanic minim — echivalent unor activități fizice uzuale. Pe de altă parte, într-o articulație tânără cu factori de protecție competenți, este necesară o leziune acută majoră sau o supraîncărcare îndelungată pentru a precipita boala artrozică [2,3]. Factorii de risc pentru boala artrozică contribuie fie la sensibilizarea articulației factori sistemici sau factori din structura articulațieifie cresc riscul prin agresiunea asupra structurilor articulare.

De obicei, o combinație de factori de agresiune și sensibilizare este necesară pentru a influența debutul sau progresia bolii artrozice [2,3].

Factorii de risc pentru boala artrozică pot fi clasificați în două categorii: I. Osteoartrita membrelor sistemici: vârsta, genul, factorii genetici II.

Cu toate acestea, distincția între categorii este arbitrară, artroza interfalangiană unii factori ex. Factorii sistemici Vârsta Înaintarea în vârsta reprezintă cel mai influent factor de risc pentru boala artrozică, prevalența și incidența bolii crescând dramatic odată cu vârsta. Îmbătrânirea crește vulnerabilitatea articulațiilor prin mai multe mecanisme. În timp ce, la tineri, încărcarea dinamică a articulațiilor stimulează sinteza matricei cartilaginoase de către condrocite, odată cu înaintarea în vârstă, cartilajul devine mai puțin receptiv la acest stimul.

Parțial din artroza interfalangiană acestui deficit în sinteza matricei cartilaginoase ca urmare a încărcării dinamice a articulației, cartilajul se subțiază cu vârsta și prezintă o tensiune mai mare de forfecare în straturile profunde bazaleceea ce conduce la un risc mai mare de deteriorare a acestuia [2].

Mai multe studii transversale au demonstrat o prevalență mai mare a gonartrozei, odată cu înaintarea în vârstă []. Îmbătrânirea crește, de asemenea, incompetența factorilor de protecție articulară.

Mușchii care susțin articulația devin mai slabi odată cu vârsta și răspund mai lent la feedback-ul generat la nivelul mecanoreceptorilor tendo-ligamentari.

Artroza, boala fara leac? Iata un tratament care ar putea infirma acest mit!

Ligamentele degenerează odată cu vârsta și devin mai puțin capabile să absoarbă impulsurile mecanice. Cartilajul îmbătrânit suferă o alterare a funcției condrocitelor și răspunde diferit la citokine și factori de creștere [2,5]. O combinație a tuturor acestor factori funcționează în concordanță pentru a crește vulnerabilitatea articulațiilor odată cu înaintarea în vârstă. Genul Femeile au mai multe șanse de a dezvolta boala artrozică.

Femeile în vârstă prezintă un risc ridicat de artroză în toate articulațiile, un risc care crește odată cu apariția menopauzei, în special datorită deficitului de hormoni estrogeni. Cu artroza interfalangiană acestea nu este încă complet artroza interfalangiană vulnerabilitatea articulațiilor femeilor vârstnice pentru dezvoltarea bolii artrozice.

În studiul longitudinal Framingham, femeile aveau un risc de 1,8 ori mai mare de artroza interfalangiană dezvolta artroză decât bărbații [8].

Studii transversale au demonstrat că gonartroza este mai răspândită la femei [4,6]. O metaanaliză a a arătat că bărbații au un risc redus de gonartroză, coxartroza sau artroza mâinii [9]. Factorii genetici Boala artroza interfalangiană are o componentă genetică semnificativă.

Reumatologia si bolile reumatice, Artroza articulațiilor interfalangiene distale ale mâinilor Asemanari si deosebiri intre afectarea mainilor in artroza si in poliartrita reumatoida Articulatiile intermetacarpiene, metacarpo-falangiene si interfalangiene Articulatiile intermetacarpiene, metacarpo-falangiene si interfalangiene Artroza articulațiilor interfalangiene distale ale mâinilor - Reumatologia si bolile reumatice Afla totul despre artroza: Simptome, tipuri, diagnostic si tratament graficata. Daca aceste terapii sunt ineficiente se indica interventia chirurgicala cu proceduri artroscopice sau artroplastie totala. Polidactilia apare printr-un defect de dezvoltare a axului antero-posterior al membrelor Importanţa bolii nu este reprezentată doar de aspectul estetic şi funcţional, ci de posibilitatea existenţei Contractura Dupuytren » Secțiunea: Boli și afecțiuni Se doreste ameliorarea capacitatii functionale, reducerea deformarii si artroza interfalangiană recurentei. Boala este incurabila.

Există o heterogenitate genetică artroza interfalangiană în funcție de articulația afectată existând însă și dovezi ale variației rasiale, ceea ce complică studiile genetice [13,14]. Aproximativ 30 de locusuri au fost asociate cu riscul de a dezvolta boală artrozică la șold sau genunchi [3,12,13]. Indicele de masă corporală IMC Supraponderalitatea și obezitatea sunt factori de risc major pentru dezvoltarea gonartrozei. O meta-analiză recentă raportând un risc relativ RR de 1,98 1.

În mod similar, s-a raportat că reducerea IMC este asociată cu o reducere a riscului de a dezvolta gonartroză. Pentru șold, asocierea dintre IMC crescut și boala artrozică este mai puțin documentată fiind raportată o asociere semnificativă, dar mai slabă decât cea pentru genunchi [17].

Este posibil ca IMC crescut să contribuie la apariția gonartrozei datorită efectului său asupra încărcării mecanice a genunchiului. Totuși, IMC crescut a fost asociat cu dezvoltarea artrozei mâinii, o regiune care nu implică greutatea, ceea ce sugerează că IMC crescut poate crește riscul de dezvoltare a bolii artrozice prin factori sistemici, incluzând potențial inflamația sistemică.

Sunt de asemenea studii care arată asocierea între secretia de către țesutul gras de leptine si adiponectine cu rol în degradarea cartilajului articular [3]. Factorii nutriționali Numeroase deficiențe nutriționale sunt asociate cu dezvoltarea bolii artrozice în artroza interfalangiană observaționale. Acestea includ vitamina D, C, K și seleniu [3]. Studiile experimentale de înlocuire artroza interfalangiană micronutrienților incluzând vitamina A, D, E, K și seleniu, au fost însă dezamăgitoare, fără nicio dovadă semnificativă de beneficiu la cei cu boală artrozică constituită [3,18].

Astfel, dovezile actuale sunt insuficiente, pentru a face recomandări specifice cu privire la modificarea dietei pentru a preveni sau trata boala artrozică, deși o dietă echilibrată sănătoasă care menține un IMC normal poate reduce riscul de apariție a bolii artrozice, severitatea și progresia acesteia [19].

Hormonii sexuali și multiparitatea Nivelul hormonilor sexuali poate modifica riscul de a dezvolta boală artrozică. La femei, menarha timpurie este asociată cu un risc crescut de a suferi o protezare a genunchiului sau a șoldului, ceea ce sugerează că expunerea la estrogen la o vârstă mai tânără crește riscul de boală artrozică severă [20].

Vârsta la menopauză nu pare să modifice riscul de protezare a șoldului artroza interfalangiană genunchiului [3,21], deși există unele dovezi care sugerează un risc crescut de a dezvolta artroza mâinilor în jurul perioadei de instalare a menopauzei 50 de ani. Rolul suplimentării cu hormoni sexuali exogeni în patogeneza bolii artrozice este mai puțin elucidat.

Utilizarea contraceptivelor orale pe bază de estrogen OCP este asociată cu laxitatea ligamentară a genunchiului [22] și astfel poate influența riscul de dezvoltare a bolii artrozice. Artroza interfalangiană toate acestea, studiile care au evaluat asocierea între utilizarea OCP și riscul de protezare a genunchiului au dat rezultate contradictorii [21].

Studiile care au evaluat efectul terapiei de substituție hormonală post-menopauză HRT au produs, de asemenea, rezultate contradictorii, unii raportând că această terapie este asociată cu un risc redus de artroză localizată la genunchi, șold sau coloană vertebrală, în timp ce alte studii nu au identificat un efect protector [3].

În consecință, dovezile disponibile nu susțin utilizarea HRT pentru preventia bolii artrozice. Nu artroza interfalangiană studii concludente cu privire la asocierea intre nivelul testosteronului si boala artrozică. Cu toate acestea, nivelul de testosteron este asociat cu alți factori de risc cunoscuți pentru boala artrozică, inclusiv slăbiciunea musculară sau creșterea IMC și scade odată cu înaintarea în vârstă [23].

Densitatea minerală osoasă Densitatea minerală osoasă BMD crescută a fost asociată cu artroza de șold, genunchi, mână și coloană vertebrală în mai multe studii transversale [3,24]. Studii longitudinale mai artroza interfalangiană au confirmat legătura dintre BMD crescută și artroza de șold și genunchi [3,25]. Mecanismul prin care BMD crescută se asociază cu creșterea riscului de boală artrozică nu este pe deplin înțeles, deși este posibil să includă factori biomecanici locali și mediatori genetici ai regenerării osoase [26].

Factorii mecanici Factorii locali pot conduce la modificarea biomecanicii articulare și astfel la încărcarea anormală a articulației, leziune tisulară și dezvoltarea bolii artrozice.

Structura articulară si malaliniamentul articular Anomaliile structurale articulare pot crește riscul de dezvoltare a bolii artrozice. Malaliniamentul articular, este, de asemenea, un factor semnificativ de risc pentru boala artrozică; deviația în varus artroza interfalangiană genunchiului a fost asociată cu aparitia artrozei tibiofemurale și cu progresia acesteia [28]. De asemenea, se consideră că anomaliile de dezvoltare, cum ar fi displazia congenitală a șoldului, sunt factori de risc pentru dezvoltarea bolii artrozice cu debut precoce [3].

Artroza mainilor: de ce apare si cum se trateaza Artroza mainilor: de ce apare si cum se trateaza Asemanari si deosebiri intre afectarea mainilor in artroza si in poliartrita reumatoida Afla totul despre artroza: Simptome, tipuri, diagnostic si tratament acveplus. Asemanari si deosebiri intre afectarea mainilor in artroza si in poliartrita reumatoida Artroza articulațiilor interfalangiene ale mâinii Surse: Artroza Artroza mai este denumita si artroza articulațiilor interfalangiene ale mâinii, fiind cea mai frecvent intalnita forma de artrita. Boala este cauzata de uzura cartilajului articular, acel tesut care acopera capetele oaselor si care ajuta la miscarea articulatiilor.

Traumatismul articular Traumatismul articular, inclusiv cel generat de tratamentul chirurgical, poate conduce la apariția bolii artrozice, de obicei denumită artroză post-traumatică PTA.

Mecanismul dezvoltării PTA se datorează suprasolicitării țesuturilor articulare în timpul traumatismului care conduce la leziunea tisulară ireversibilă. Contribuția traumei ca factor de risc la prevalența bolii artrozice variază considerabil în funcție de articulație.

Activitatea fizică Relația dintre exercițiile fizice și boala artrozică a fost evaluată în mai multe studii de cohortă, la populația generală și la grupuri speciale, cum ar cum să tratezi articulația genunchiului alergătorii de agrement, niciunul dintre aceste studii nu a raportat un risc crescut de boala artrozică la cei care desfășoară activitate fizică moderată [3].

De asemenea, studiile arată un risc artroza interfalangiană de a dezvolta artroză de șold RR: bărbați artroza interfalangiană, femei 2. În general, dovezile sugerează că activitatea fizică moderată nu crește riscul de a dezvolta boala artrozică, putând fi chiar un factor de protecție, prin tonifierea musculaturii stabilizatoare a articulației. Forța musculară Este cunoscut faptul că pacienții cu artroza simptomatică a genunchiului și șoldului au o forță musculară redusă la grupele musculare adiacente acestor articulații, cum ar fi cvadricepsul sau abductorii șoldului, iar acest lucru este prezent chiar de la debutul bolii [33].

Osteoartrita articulațiilor interfalangiene ale tratamentului mâinilor

În mod tradițional, s-a crezut că acest fapt se datorează simptomatologiei algice care conduce la inactivitate fizică și hipotrofie musculară având ca si consecință scaderea forței musculare. Prin urmare, creștera forței artroza interfalangiană periarticulare poate fi un factor important pentru prevenirea bolii artrozice.

Ocupaţia Activitatea profesională poate fi, de asemenea, asociată cu dezvoltarea bolii artrozice. La sportivii de performanță, cum ar fi jucătorii de fotbal, a fost raportat un risc crescut de a dezvolta gonartroză [37].

În mod similar, la jucătorii de baseball, artroza cotului este mai frecventă [3], ceea ce sugerează că suprasolicitarea articulației artroza interfalangiană fi asociată cu debutul bolii artrozice. Aspecte similare au fost observate în alte ocupații, cu meserii care necesită îngenunchiere și ghemuire repetitivă, cum ar fi mineritul și tâmplăria, asociate cu o șansă crescută de dezvoltare a artrozei de genunchi sau șold [38].

Observații comparabile au fost raportate la morari, a căror muncă a necesitat o folosire intensă a penselor digitale și la care a existat o prevalență mai mare a artrozei articulatiilor interfalangiene distale [3].

Artroza articulațiilor interfalangiene distale ale mâinilor

Factorii care predispun la artroza interfalangiană bolii artrozice, cum ar fi obezitatea, scădera forței musculare, factorii nutritionali si ocupationali sunt factori de risc modificabili. Acționând asupra acestori factori de risc se poate preveni apariția sau întârzia debutul bolii artrozice Artroza trebuie tratată înca de la primele semne ale bolii durerea articulara generată de mișcare, tumefacție articulară.

Există tratamente eficiente în primele stadii ale bolii artroizice pentru oprirea în evolutie sau încetinirea progresiei bolii. Acestea se adresează atât restabilirii mecanismelor de protecție articulară tonifiere musculară, reducerea greutății corporale, suplimentarea lichidului sinovial cu acid hialuronic sau colagen cât și stimulării regenerării cartilajului hialin, acoperitor al capetelor osoase articulare PRP — plasmă bogată în trombocite.

Studii aflate în desfășurare, asupra modificărilor artroza interfalangiană, biochimice și moleculare ale țesuturilor articulare, pot indica, în cele din urmă, modalități noi prin care această boală degenerativă poate fi tratată sau prevenită. Bibliografie: Fauci, A. McGraw-Hill Education. Marc C. Artroza interfalangiană, Josef S. Smolen, Michael E. Weinblatt, Michael H.